De nenumarate ori am auzit persoane nemultumite de diverse comportamente ale prietenului/prietenei /sotului/sotiei.

La incepututul relatiei, cei doi sunt DISPUSI SA ACCEPTE comportamentele celuilalt. De ce? Pentru ca fiecare isi doreste foarte mult sa fie impreuna cu partenerul sau. Propria insecuritate cu privire la viitorul relatiei se transforma in frica de a spune clar si corect ceea ce ii deranjeaza la partener. “Nu imi place ca lasa ridicat capacul la toaleta, dar nu-i spun ca poate se supara, pleaca si raman singur/a.” Si exemplele pot continua.

Dupa ceva timp, cei doi capata siguranta relatiei cu partenerul si lucrurile se schimba. NU MAI SUNT DISPUSI SA ACCEPTE comportamentul celuilalt. Aici apar primele probleme. Initial spun ce ii deranjeaza. Dar celalalt, obisnuit sa fie asa cum a fost zi de zi, este luat prin surprindere. Nu intelege de unde schimbarea asta la 180 de grade…

Uneori ia noua cerinta ca pe o toana a partenerului. Normal, la aceasta atitudine partenerul se simte atacat. “Nu ma respecta. I-am spus ca ma deranjeaza… si nu face nimic!”. Si astfel, de la un lucru fara importanta, incepe lupta. Cei doi se afla pe pozitii de atac/fuga, ambele neconstructive. Inclusiv subiectul luptei se schimba. Cei doi ajung sa nu mai simta altceva decat nemultumirea si atacurile celuilalt. Totul devine reactie la reactie. Si incepe ruptura.

Alteori, cand i se spune ceva, partenerul ar vrea sa se schimbe. Dar nu a luat inca decizia finala in interiorul sau. Si incearca sa-i fie pe plac partenerului sau. Numai ca nu-i iese cum trebuie. Este si normal. Pana nu devine automatism, un nou comportament are foarte multe erori. Aduceti-va aminte cat a durat sa invatati sa mancati cu lingurita, cate “erori” erau pe langa gura voastra.

Partenerul vede erorile si incepe din nou sa isi comunice nemultumirea. Dar el/ea, cel/cea care a incercat sa schimbe ceva in propriul comportament, ce simte in fata reprosurilor celuilalt? Simte ca se chinuie degeaba. Simte ca tot efortul sau nu este apreciat. Si capituleaza. Din nou cei doi se afla pe pozitii de lupta sau fuga. Si din nou nu este bine. In scurt timp apare ruptura.

De fapt ce face cel care aduce o noua cerinta in relatie?

Nimic altceva decat sa strice echilibrul fals creat la inceputul relatiei. De fapt, se transforma intr-o masinarie de neoprit in atingerea propriului obiectiv: ACELA DE A-L SCHIMBA PE PARTENER.

Cum se rezolva aceasta situatie?

Sunt mai multe. Vorbesc despre ele si ii ajut pe oameni sa le invete profund in cadrul workshop-urilor si a cursurilor pe care le sustin in toata tara.

Dar, una dintre ele, aflata la indemana tuturor, este formata din mai multe elemente:

1) sa inveti ca nu poti schimba pe nimeni, niciodata. Fiecare om se poate schimba pe el, cand vrea el. Nu ne-am putea invata copiii, nimic, daca ei ar avea o constiinta clara asupra propriei persoane…

2) practica pozitivismul. Chiar daca ceva nu ii iese partenerului, uita-te la ce a facut bine. Lauda si incurajeaza-i progresul.

3) asuma-ti responsabilitatea si constientizeaza odata pentru totdeauna ca 50% din dezechilibrele din relatie iti apartin.

4) practica toleranta. Ce ar fi daca ai certa un copil de fiecare data cand duce lingurita gresit la gura? Risti sa nu se mai apropie de lingurita vreodata!!!

5) stabiliti impreuna un obiectiv legat de noul comportament. Asigura-te ca obiectivul este asumat de partener.

6) constientizeaza ca invatarea unui comportament nou este un proces de durata. Intr-o maniera activa, participativa, este nevoie de minimum 21 de zile ca sa se produca o schimbare comportamentala. Si, chiar si dupa aceste zile pot sa apara erori.

7) fii calm/a! Ai nevoie de mult calm si intelegere pentru a putea obtine ceea ce iti doresti.

Te invit la workshop-ul din Iasi (19 martie) sa discutam in profunzime pe marginea acestui subiect.